După producerea unui accident de muncă, primele măsuri trebuie să urmărească protejarea victimei, eliminarea pericolului și comunicarea rapidă a evenimentului. Angajatorul trebuie să păstreze, pe cât posibil, starea locului accidentului, să anunțe de îndată autoritățile competente și să asigure cercetarea evenimentului. Pentru accidentele cu incapacitate temporară de muncă, cercetarea se încheie în cel mult 10 zile lucrătoare, iar pentru cazurile grave prevăzute de lege termenul este, în general, de cel mult 15 zile lucrătoare.
Puncte cheie:
- Primul pas este acordarea ajutorului victimei și eliminarea oricărui pericol care ar putea produce alte accidente
- Locul accidentului nu trebuie modificat înainte de cercetare, cu excepția situațiilor în care există un risc pentru victimă sau alte persoane
- Evenimentul trebuie comunicat de îndată angajatorului, iar angajatorul trebuie să îl comunice de îndată către ITM
- Accidentele care produc incapacitate temporară de muncă sunt cercetate, în principiu, de angajator, printr-o comisie desemnată
- Cercetarea se încheie în maximum 10 zile lucrătoare pentru incapacitate temporară și maximum 15 zile lucrătoare pentru cazurile grave prevăzute de lege
- După cercetare, accidentul trebuie înregistrat, iar cauzele identificate trebuie să conducă la măsuri concrete de prevenire
Un accident de muncă poate apărea chiar și într-o companie în care există proceduri de prevenție. Într-o astfel de situație, primele ore sunt importante atât pentru protejarea persoanei accidentate, cât și pentru îndeplinirea obligațiilor legale ale angajatorului.
Una dintre cele mai mari greșeli este tratarea incidentului ca pe o problemă exclusiv medicală și amânarea formalităților până când se clarifică starea angajatului. Legislația privind securitatea și sănătatea în muncă stabilește obligații clare privind comunicarea, cercetarea și înregistrarea evenimentelor.
Ce trebuie făcut imediat după un accident de muncă și ce termene trebuie respectate în 2026?
Ce este considerat accident de muncă?
Legea nr. 319/2006 definește accidentul de muncă drept vătămarea violentă a organismului sau intoxicația acută profesională care are loc în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces.
În anumite condiții, pot intra în această categorie și accidentele produse în timpul deplasărilor pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, accidentele de traseu sau alte situații expres prevăzute de lege.
Important este că, imediat după producere, situația este tratată inițial ca un eveniment. Caracterul de accident de muncă se stabilește în urma cercetării.
Primul pas: acordarea ajutorului și eliminarea pericolului
Prioritatea absolută este protejarea vieții și sănătății persoanei accidentate.
În funcție de gravitatea situației, trebuie acordat primul ajutor, solicitat serviciul medical de urgență și eliminate pericolele care ar putea provoca alte accidente. Dacă există un risc pentru ceilalți lucrători – de exemplu un utilaj defect, o instalație electrică periculoasă sau o structură instabilă – zona trebuie securizată sau chiar evacuată.
Procedurile de intervenție trebuie corelate cu evaluarea riscurilor profesionale, planul de prevenire și protecție și instrucțiunile stabilite anterior la nivelul firmei.
După ce pericolul imediat a fost controlat, începe însă o etapă la fel de importantă: documentarea corectă a evenimentului.
Nu modifica locul accidentului fără un motiv justificat
HG nr. 1425/2006 prevede că angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca starea de fapt rezultată după producerea evenimentului să nu fie modificată până când organele care efectuează cercetarea își dau acordul.
Există, bineînțeles, excepții. Locul poate fi modificat dacă menținerea situației ar putea produce un alt accident, ar agrava starea victimei sau ar pune în pericol alte persoane.
Dacă modificările sunt necesare, este important ca situația inițială să fie documentată, pe cât posibil, prin fotografii, schițe și identificarea obiectelor care pot reprezenta probe. Modificările efectuate trebuie consemnate de angajator sau reprezentantul legal într-un proces-verbal.
Cu alte cuvinte, după acordarea ajutorului, nu este recomandat ca zona să fie pur și simplu curățată și activitatea reluată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cine trebuie anunțat atunci când se produce un accident?
Potrivit Legii nr. 319/2006, orice eveniment trebuie comunicat de îndată angajatorului de către conducătorul locului de muncă sau de către orice persoană care are cunoștință despre producerea lui.
Mai departe, angajatorul are obligația de a comunica, tot de îndată, evenimentele către Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM).
În funcție de consecințe, evenimentul trebuie comunicat și:
- asigurătorului, pentru evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
- organelor de urmărire penală, atunci când situația o impune;
- angajatorilor celorlalți lucrători implicați, dacă printre victime se află persoane care lucrează pentru alte companii.
Este importantă formularea din lege: „de îndată”. Pentru comunicarea evenimentului către ITM nu trebuie așteptată finalizarea cercetării și nici întocmirea întregului dosar.
Ce informații trebuie pregătite pentru comunicare?
Normele metodologice stabilesc informațiile care trebuie cuprinse în comunicarea evenimentului. În practică, firma trebuie să poată identifica rapid elementele esențiale: datele angajatorului, locul și data producerii evenimentului, datele victimei, împrejurările cunoscute, consecințele accidentului și unitatea medicală la care a fost transportată persoana, după caz.
Tocmai de aceea este util ca procedura pentru asemenea situații să fie stabilită în prealabil în cadrul documentației SSM, iar conducătorii locurilor de muncă să știe exact pe cine trebuie să contacteze.
Cine cercetează accidentul de muncă?
Cercetarea evenimentelor este obligatorie și are rolul de a identifica împrejurările și cauzele producerii accidentului, eventualele prevederi legale încălcate, responsabilitățile și măsurile necesare pentru prevenirea unor evenimente similare.
Competența diferă în funcție de gravitatea consecințelor.
În cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă, cercetarea este realizată, în principiu, de angajatorul la care s-a produs evenimentul. Angajatorul trebuie să numească de îndată, prin decizie scrisă, o comisie de cercetare formată din cel puțin trei persoane care îndeplinesc condițiile prevăzute de normele metodologice.
În anumite situații, cercetarea este preluată de ITM – de exemplu în cazul invalidității evidente sau confirmate, al decesului, accidentelor colective, incidentelor periculoase ori al altor cazuri prevăzute de lege.
Un serviciu extern de prevenire și protecție poate avea un rol important în gestionarea documentației și, în cazurile în care legislația permite, în comisia care efectuează cercetarea.
Care sunt termenele pentru cercetarea accidentului?
Aici trebuie făcută diferența între comunicarea evenimentului și finalizarea cercetării.
Comunicarea către autoritățile competente se face de îndată.
În schimb, HG nr. 1425/2006 stabilește termene pentru încheierea cercetării:
- maximum 10 zile lucrătoare de la data producerii pentru evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă;
- maximum 15 zile lucrătoare pentru evenimentele care au produs deces, invaliditate evidentă, invaliditate confirmată ulterior, accidente colective, dispariții de persoane sau incidente periculoase.
În situații justificate, cum ar fi necesitatea unor expertize, analize sau prelevări de probe, termenul poate fi prelungit în condițiile prevăzute de lege.
Cercetarea se finalizează prin întocmirea unui dosar și a procesului-verbal de cercetare.
Ce se întâmplă după cercetare?
Dacă în urma cercetării evenimentul este încadrat ca accident de muncă, urmează înregistrarea și evidența acestuia conform procedurilor legale.
Angajatorii trebuie să țină registrele obligatorii, inclusiv Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă și, după caz, celelalte evidențe prevăzute pentru accidente, incidente periculoase sau incapacitate de muncă.
Cercetarea nu are însă doar un rol administrativ. Procesul trebuie să conducă și la măsuri concrete: eliminarea cauzelor identificate, actualizarea procedurilor, revizuirea evaluării riscurilor, instruirea suplimentară a angajaților sau implementarea unor măsuri tehnice și organizatorice.
După un accident, reacția rapidă contează
Un accident de muncă aduce presiune într-un moment în care compania trebuie să ia simultan decizii medicale, operaționale și administrative. Tocmai de aceea, procedurile nu ar trebui stabilite abia după producerea evenimentului.
Prin servicii SSM și consultanță SSM periodică, FenProtect sprijină angajatorii atât în activitatea de prevenție, cât și în comunicarea, cercetarea și înregistrarea evenimentelor de muncă soldate cu incapacitate temporară și a accidentelor de muncă.
O documentație bine organizată, responsabilități cunoscute dinainte și accesul rapid la suport specializat pot face diferența dintre o situație gestionată corect și una care generează probleme suplimentare la un eventual control ITM.